Un nou studiu dezvăluie impactul neaşteptat al insultelor folosite de Shakespeare cu privire la bolile de piele

William Shakespeare a fost un maestru al insultelor, în special în ceea ce priveşte felul în care arătau personajele pe care le-a conturat.

De la „aluniţe murdare şi semne care deranjează privirea” până la „gâlmă de ciumaţi, buboi umflat în sângele-mi bolnav”, dramaturgul avea un limbaj ascuţit atunci când se referea la imperfecţiunile fizice.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Şi în prezent, la sute de ani de când a devenit celebru, traseul bine conturat de Shakespeare este blamat, pentru că s-a creat un stigmat dureros pentru milioane de oameni care suferă de boli de piele.

William Shakespeare a fost subiectul unei noi cercetări, ale cărei rezultate au fost prezentate în timpul conferinţei anuale a Asociaţiei dermatologilor britanici.

Astfel, cercetători din Nottingham, Leicester şi Derby au analizat limbajul lui Shakespeare şi şi-au dat seama că acesta reflecta obsesia elisabetană pentru un ten perfect, fără pete.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că dramaturgul, fiind cel mai cunoscut scriitor englez din toate timpurile, ar putea alimenta stimatizarea din jurul bolilor de piele.

De exemplu, regele Lear o descrie pe fiica sa Goneril drept „buboi umflat în sângele-mi bolnav”. De asemenea, în „Henric al IV-lea”, partea I, un bărbat cu nasul roşu este descris drept „cavalerul lămpii care arde”, care poartă „felinarul de la pupă”.

Multe dintre bolile din acea perioada implicau leziuni şi inflamaţii ale pielii, aşa că imperfecţiunile tenului erau văzute ca un semnal pentru maladiile contagioase, a spus Catriona Wootton, dermatolog la Queen’s Medical Centre din Nottingham.

Astfel, cercetătorii spun că în opera lui Shakespeare pot fi întâlnite mai multe exemple de acest tip şi susţin că succesul său a dus la consolidarea stigmatizărilor din jurul bolilor de piele.

„Este interesant de observat că o mare parte din stigmatizările din epoca elisabetană privind deformările provocate de bolile de piele persistă şi astăzi„, a declarat Nina Goad, de la Asociaţia dermatologilor britanici.

De-a lungul ultimilor ani, dermatologii au încercat să abordeze efectele pe care acest lucru îl poate avea asupra pacienţilor.

Cu toate acestea, în prezent, sunt multe exemple în filme şi în literatură unde malformaţii vizibile sunt folosite pentru a exprima josnicia şi răutatea.

„Nimeni nu sugerează să îl edităm pe Shakespeare, dar poate ar trebui să ne asigurăm că noile filme şi cărţi nu consolidează acest stereotip”, au mai spus cercetătorii.

Totodată, profesorul Michael Dobson, director la Birmingham University’s Shakespeare Institute, este de părere că doar ideea de a sugera că Shakespeare este de vină pentru stigmatizarea bolilor de piele este ridicolă. „Există vreun scriitor în istorie care să fi sugerat vreodată că simptomele bolii de piele sunt atractive?”, a declarat Dobson pentru The Independent.

Surse: Mediafax, Daily Mail